Implant imediat după extracție: când se poate și când nu

Atunci când un dinte nu mai poate fi salvat, se pune întrebarea dacă implantul poate fi plasat chiar în ziua extracției sau dacă este necesară o perioadă de vindecare. Ambele variante sunt validate în literatura de specialitate, iar alegerea depinde de condiții clinice precise.

În acest articol explicăm care sunt momentele posibile de plasare a unui implant, ce spun studiile despre rezultate, ce condiții trebuie îndeplinite pentru varianta imediată și în ce situații nu se recomandă. Sursele sunt listate la final.

Cele patru momente posibile

Literatura de specialitate folosește o clasificare în funcție de intervalul dintre extracție și plasarea implantului:

• Tipul 1, plasare imediată, în aceeași ședință cu extracția.
• Tipul 2, la aproximativ patru până la opt săptămâni, după vindecarea țesutului moale.
• Tipul 3, la aproximativ douăsprezece până la șaisprezece săptămâni, după o refacere osoasă parțială.
• Tipul 4, în os complet vindecat, la câteva luni după extracție. Nu există o variantă superioară în absolut. Fiecare are indicații proprii, iar decizia se ia în funcție de starea osului, a gingiei și de motivul pentru care dintele a fost pierdut.

Ce spun studiile despre plasarea imediată

Rezultatele raportate sunt bune, cu o precizare importantă privind selecția cazurilor.

O revizuire sistematică cu meta-analiză dedicată implanturilor plasate imediat în alveolele molarilor a raportat o rată medie de supraviețuire de aproximativ 96,6% la un an, cu o rată de succes de aproximativ 93,3%. Alte revizuiri au raportat rate de supraviețuire de peste 98% la urmăriri de minimum un an, comparabile cu cele ale implanturilor plasate în os vindecat.

Avantajele descrise sunt concrete: reducerea timpului total de tratament și a numărului de intervenții chirurgicale, ceea ce se traduce printr-o satisfacție mai bună a pacientului.

Există însă și o nuanță care merită spusă. Aceeași meta-analiză a arătat o pierdere osoasă marginală ușor mai mare la implanturile plasate imediat, comparativ cu cele plasate în situri vindecate, diferența fiind semnificativă statistic. Concluzia autorilor este că, în situații bine selectate, plasarea imediată poate fi considerată o tehnică predictibilă.

Ce condiții trebuie îndeplinite

Expresia „situații bine selectate” nu este o formulă de precauție. Ea se referă la criterii clinice verificabile.

• Stabilitate primară suficientă. Implantul trebuie să se fixeze ferm în osul rămas dincolo de alveolă. Fără această stabilitate inițială, integrarea este compromisă.
• Peretele osos vestibular intact. Prezența sau absența acestui perete influențează direct nivelul osului după vindecare.
• Absența unei infecții acute în zona respectivă.
• Țesut gingival suficient, pentru acoperire și pentru un rezultat estetic stabil.
• Gestionarea spațiului rămas. Când distanța dintre implant și pereții alveolei depășește un milimetru, literatura indică nevoia unui material de adiție. Aceste elemente nu pot fi evaluate corect fără imagistică. La Dentetico, în Brașov, decizia privind momentul plasării se ia după examinare clinică și radiologie dentară, care arată exact cantitatea de os disponibil și relația cu structurile din jur.

Când nu se recomandă

Există situații în care varianta imediată este evitată sau amânată, tocmai pentru siguranța rezultatului.

Prezența unei infecții la vârful rădăcinii a fost considerată clasic o contraindicație, pe motiv că ar putea compromite integrarea implantului. Literatura recentă este mai nuanțată: unele studii raportează rezultate satisfăcătoare în cazurile cu infecție cronică, dar subiectul rămâne controversat, iar dovezile de calitate sunt limitate. Este exact tipul de situație în care prudența are prioritate față de rapiditate.

Alte situații care conduc de obicei spre o abordare etapizată sunt lipsa unei stabilități primare suficiente în momentul intervenției, distrugerea importantă a pereților osoși ai alveolei, o

infecție acută prezentă și o boală parodontală netratată. La acestea se adaugă factorii generali, precum un diabet dezechilibrat sau fumatul intens, discutați deschis înainte de planificare.

Comparație pe scurt

Criteriu	Plasare imediată	Plasare etapizată
Durata totală	Mai scurtă	Mai lungă
Număr de intervenții	Mai mic	Mai mare
Cerințe de selecție	Stricte	Mai permisive
Os marginal	Ușor mai multă pierdere	Referință în studii
În caz de infecție acută	Nu se recomandă	Varianta preferată

De ce contează să întrebi înainte de extracție

Acesta este cel mai util sfat practic din articol.

Resorbția osoasă care urmează unei extracții este un proces biologic inevitabil, iar modificările sunt cele mai accentuate în primele luni. Odată ce dintele a fost extras fără un plan pentru ce urmează, opțiunile se pot reduce.

Dacă știi că un dinte urmează să fie extras, discuția despre înlocuirea lui merită purtată înainte de intervenție, nu după. În funcție de situație, se poate opta pentru plasarea imediată, se pot lua măsuri de conservare a osului în momentul extracției sau se poate planifica o abordare etapizată, cu etapele stabilite de la început.

Întrebări pe care le primim des

Implantul imediat este la fel de sigur ca cel clasic?

În cazuri bine selectate, revizuirile sistematice raportează rate de supraviețuire ridicate și comparabile cu ale plasării în os vindecat. Diferența nu ține de tehnică în sine, ci de îndeplinirea condițiilor clinice necesare.

Plec cu dintele pus în aceeași zi?

Plasarea implantului și punerea lucrării finale sunt două lucruri diferite. Chiar și atunci când implantul se plasează imediat, integrarea în os durează luni. În anumite cazuri se poate atașa o lucrare provizorie, dar aceasta se decide separat, în funcție de stabilitatea obținută.

Am o infecție la dintele care trebuie scos. Ce se întâmplă?

Depinde de tipul și de întinderea infecției. În prezența unei infecții acute, abordarea etapizată este de regulă preferată. Pentru situațiile cronice, datele sunt mixte, iar decizia se ia individual, cu prudență.

Cum aflu ce variantă mi se potrivește?

Printr-o evaluare clinică și radiologică realizată înainte de extracție. Aceasta arată starea osului, a pereților alveolari și a gingiei, elemente care determină ce este posibil în cazul tău.

Ce urmează

Plasarea unui implant imediat după extracție este o soluție documentată, care scurtează tratamentul, dar numai atunci când condițiile clinice o permit. Criteriul nu este dorința de a termina mai repede, ci ceea ce arată evaluarea.

Dacă ești în Brașov și urmează să pierzi un dinte, o consultație la clinica Dentetico, realizată înainte de extracție, îți poate arăta ce opțiuni ai, ce presupune fiecare și care dintre ele se potrivește situației tale.

Informațiile din acest articol au caracter exclusiv informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru orice problemă stomatologică, consultați un medic dentist.

Surse

• Immediate implant placement in molar extraction sockets: a systematic review and meta-analysis (PMC, NCBI) ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7413966
• Immediate implants following tooth extraction. A systematic review (PMC, NCBI) ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3448306
• Immediate implants placed in fresh sockets associated to periapical infectious processes. A systematic review (PMC, NCBI) ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3790652